Sunt destule piese compuse de Benny Andersson după perioada ABBA care păstrează câte ceva din sunetul trupei, dar „Story of a Heart” este probabil cea la care mă gândesc cel mai des atunci când îmi imaginez cum ar fi sunat o versiune cântată de Agnetha și Frida. Piesa a apărut în 2009, este interpretată de Helen Sjöholm și face parte din repertoriul Benny Anderssons Orkester, orchestra înființată de Benny la începutul anilor 2000. Muzica este scrisă de Benny, iar versurile în limba engleză îi aparțin lui Björn Ulvaeus, ceea ce înseamnă că două dintre ingredientele esențiale ale ABBA sunt deja acolo.
Doar vocile lipsesc. Și, cu toate că „Story of a Heart” nu a fost scrisă pentru ABBA și nici nu cred că ar trebui privită ca o piesă ABBA „pierdută”, are suficiente elemente familiare încât să te facă să te întrebi cum ar fi sunat dacă ar fi fost înregistrată de cei patru. Mai ales după apariția albumului „Voyage” în 2021, pentru că de fiecare dată când o ascult mă gândesc că mi-ar fi plăcut să existe pe acel album și o versiune ABBA a piesei.
Ca să ajungem însă la „Story of a Heart”, trebuie să ne întoarcem puțin la Benny, pentru că piesa spune destul de multe despre felul în care a evoluat el după perioada ABBA și despre muzica spre care s-a întors după ce nu a mai fost obligat să gândească totul în termenii unei formații pop internaționale.
Benny Andersson înainte de ABBA
Benny Andersson s-a născut în 1946, într-o familie în care muzica era deja prezentă. Tatăl și bunicul său cântau la acordeon, iar acesta a fost și unul dintre primele instrumente de care Benny s-a apropiat. Este un detaliu important pentru ce avea să facă mult mai târziu, pentru că cei care îl cunosc în primul rând din perioada ABBA îl asociază mai degrabă cu pianul, sintetizatoarele și producțiile sofisticate ale anilor ’70 decât cu acordeonul sau muzica tradițională suedeză.
După ABBA însă, exact către lumea aceea avea să se întoarcă. Acordeonul, valsurile și muzica populară suedeză au devenit din nou foarte importante pentru el, deși în anii ’60 direcția era cu totul alta. Benny a devenit membru al formației Hep Stars, una dintre cele mai cunoscute trupe suedeze ale momentului, iar acolo a început să compună tot mai serios și să-și formeze stilul.
În 1966 l-a cunoscut pe Björn Ulvaeus, care cânta atunci în Hootenanny Singers. Întâlnirea avea să fie decisivă, pentru că Benny și Björn au început să compună împreună, iar colaborarea lor a continuat apoi timp de zeci de ani. Mai târziu au apărut și Agnetha Fältskog și Anni-Frid Lyngstad, iar din combinația asta s-a născut ABBA.
Perioada ABBA și stilul lui Benny Andersson
Când vorbim despre compozițiile ABBA, contribuțiile lui Benny și Björn sunt greu de separat perfect. În linii mari, Benny era foarte puternic pe partea melodică și armonică, în timp ce Björn a devenit din ce în ce mai important pe partea de text, dar piesele erau construite împreună și treceau prin multe variante înainte să ajungă în forma finală.
Unul dintre motivele pentru care muzica ABBA a rezistat atât de bine este tocmai atenția asta aproape obsesivă pentru melodie. Nu era suficient să existe un refren bun. Trebuia să existe o introducere memorabilă, o tranziție bună, un detaliu instrumental care să-ți rămână în cap și, de multe ori, o schimbare de acorduri care să te ducă exact unde nu te aștepți.
Benny avea un talent enorm pentru astfel de lucruri și mai avea ceva ce se simte foarte puternic și în „Story of a Heart”: putea să scrie melodii care sună luminoase, dar ascund destulă tristețe în ele. ABBA a făcut asta de multe ori, iar „Knowing Me, Knowing You”, „The Winner Takes It All”, „One of Us” sau „When All Is Said and Done” sunt exemple foarte bune. Nu sunt piese triste în sensul clasic al cuvântului, pentru că au melodii puternice, refrene memorabile și producții foarte accesibile, dar sub toate acestea există o melancolie clară.
„Story of a Heart” are ceva asemănător și tocmai de aceea, chiar dacă aranjamentul este foarte diferit de ABBA, senzația familiară apare destul de repede.
Ce s-a întâmplat cu Benny după ABBA
ABBA nu s-a despărțit printr-un anunț spectaculos. După albumul „The Visitors” din 1981 și ultimele sesiuni din 1982, cei patru au început pur și simplu să se ocupe de alte proiecte. Au trecut lunile, apoi anii, iar pauza a devenit tot mai lungă, până când a fost evident că formația nu mai funcționa ca înainte.
Benny însă nu s-a oprit din compus și, foarte important, nici colaborarea lui cu Björn nu s-a încheiat odată cu ABBA. Cei doi au început să lucreze la proiecte de teatru muzical, iar unul dintre cele mai cunoscute este „Chess”, realizat împreună cu Tim Rice. Musicalul a dat câteva piese care au avut succes și separat de spectacol, printre care „One Night in Bangkok” și „I Know Him So Well”.
Mai târziu a urmat „Kristina från Duvemåla”, un proiect extrem de important pentru Benny și Björn și mult mai apropiat de cultura suedeză. Aici apare și Helen Sjöholm, care a interpretat rolul principal și avea să devină una dintre colaboratoarele constante ale lui Benny. Vocea ei este și cea pe care o auzim mai târziu în „Story of a Heart”, așa că legătura dintre musicalurile lui Benny și perioada BAO este mult mai directă decât pare la prima vedere.
Benny se întoarce la muzica suedeză
După succesul uriaș al ABBA, Benny putea foarte ușor să continue să facă doar pop, dar n-a făcut-o. În anii ’80 și ’90 s-a apropiat tot mai mult de muzica populară suedeză, de acordeon și de sonoritățile cu care crescuse. A colaborat cu Orsa Spelmän, o formație de muzicieni tradiționali suedezi, și a început să construiască un repertoriu foarte diferit de ceea ce făcuse cu ABBA.
Asta nu înseamnă însă că partea pop a dispărut. Dimpotrivă, tocmai combinația dintre muzica tradițională și instinctul lui pentru melodii pop face perioada de după ABBA atât de interesantă. Poți să ai acordeon, vioară, muzică de dans suedeză și orchestrații aproape tradiționale, iar la mijloc să apară o melodie pe care ai putea s-o transformi foarte ușor într-o piesă pop.
„Story of a Heart” este probabil unul dintre cele mai bune exemple. Aranjamentul aparține clar lumii BAO, dar scheletul melodiei este suficient de puternic încât să funcționeze și dacă ai schimba complet instrumentația.
Cum a apărut Benny Anderssons Orkester
În 2001, Benny a format Benny Anderssons Orkester, prescurtat BAO. Numele spune aproape tot, pentru că nu era o trupă pop clasică și nici o orchestră în sensul rigid al cuvântului, ci un proiect în care Benny putea să adune muzicienii cu care îi plăcea să cânte și să treacă fără probleme de la folk suedez la vals, pop, jazz sau muzică de dans.
Helen Sjöholm a devenit una dintre vocile principale ale formației, iar Tommy Körberg s-a alăturat și el proiectului. Primul album BAO a apărut în 2001 și a avut succes în Suedia, iar apoi au urmat alte albume, concerte și piese care au devenit foarte cunoscute acolo, chiar dacă publicul internațional nu știa neapărat ce mai face fostul membru ABBA.
Pentru piața din afara Suediei, numele formației a fost simplificat uneori în Benny Andersson Band. Exact sub acest nume a apărut în 2009 albumul „Story of a Heart”, un disc care încerca să prezinte și publicului internațional muzica pe care Benny o făcea deja de câțiva ani cu BAO.
Cum a apărut „Story of a Heart”
Albumul „Story of a Heart” a fost gândit și pentru publicul din afara Suediei și include mai multe melodii din repertoriul BAO adaptate în limba engleză. Piesa care dă titlul albumului era însă o compoziție nouă, cu muzica scrisă de Benny Andersson și versurile în limba engleză semnate de Björn Ulvaeus.
La momentul lansării, piesa a fost prezentată drept prima compoziție pop nouă Benny Andersson–Björn Ulvaeus după aproximativ 15 ani. Normal că asta a atras imediat atenția fanilor ABBA, pentru că atunci când îi pui din nou împreună pe Benny și Björn și le ceri să scrie o piesă pop, comparația cu ABBA devine aproape imposibil de evitat.
Comparația devine și mai greu de evitat atunci când auzi melodia. „Story of a Heart” nu încearcă să copieze ABBA, iar aranjamentul este clar BAO, cu instrumente acustice, acordeon, viori și acea combinație de pop și folk pe care Benny o folosește în perioada aceasta. Sub aranjament însă există o melodie care putea foarte bine să primească un tratament pop complet diferit.
Dacă scoți mental acordeonul și o parte dintre elementele folk și îți imaginezi vocile Agnethei și Fridei, începi să înțelegi de ce piesa a atras atât de mult fanii ABBA. Nu pentru că ar suna ca o copie, ci pentru că felul în care este construită melodia este foarte apropiat de lucrurile pe care Benny le făcea cel mai bine și în perioada trupei.
Despre ce este piesa
„Story of a Heart” vorbește despre o relație privită în urmă. Nu e o poveste spusă teatral și nici o declarație de dragoste directă, ci mai degrabă despre ce rămâne după o relație și despre felul în care unele momente continuă să existe în mintea ta chiar și atunci când totul s-a terminat.
Aici se simte foarte mult Björn. În perioada matură ABBA, el devenise foarte bun la textele despre relații terminate, distanță și lucruri care nu mai pot fi reparate. „The Winner Takes It All” este exemplul cel mai evident, dar aceeași preocupare apare în mai multe piese, iar „Story of a Heart” continuă oarecum direcția asta fără să încerce să fie o nouă versiune a vreunui hit ABBA.
Melodia lui Benny face restul. Este suficient de luminoasă cât să nu devină apăsătoare, dar în spate rămâne permanent o urmă de tristețe, iar combinația asta este unul dintre motivele pentru care piesa îți rămâne în cap după doar câteva ascultări.
„Story of a Heart” și „Sommaren du fick”
Piesa există în două variante importante. Cea mai cunoscută în afara Suediei este „Story of a Heart”, cântată în limba engleză de Helen Sjöholm, dar există și o variantă suedeză, „Sommaren du fick”.
Nu este doar o situație în care versurile în engleză au fost traduse cuvânt cu cuvânt. Textul suedez funcționează diferit, chiar dacă folosește aceeași melodie, iar tocmai de aceea merită ascultate cele două versiuni una după alta.
„Story of a Heart” sună mai mult a piesă pop internațională, probabil și pentru că engleza ne trimite imediat cu gândul la ABBA. „Sommaren du fick” se integrează mai natural în universul BAO, pentru că limba suedeză, acordeonul și instrumentația folk par să facă parte din aceeași lume.
Eu o prefer pe cea în engleză, nu neapărat pentru că ar fi mai bună, ci pentru că în ea aud cel mai clar legătura cu Benny și Björn din perioada ABBA. Varianta suedeză mi se pare mai mult „BAO”, în timp ce cea în engleză lasă mult mai mult loc imaginației.
Helen Sjöholm nu încearcă să fie Agnetha sau Frida
Un lucru pe care îl apreciez mult la înregistrare este că Helen Sjöholm nu încearcă deloc să cânte „ca ABBA”. Ar fi fost foarte ușor ca piesa să fie interpretată într-un fel care să sugereze intenționat Agnetha sau Frida, mai ales având în vedere cine sunt compozitorii, dar Helen nu face asta.
Are propriul stil și o voce suficient de puternică pentru a duce refrenul fără să pară că încearcă să demonstreze ceva. Benny lucrase deja mult timp cu ea până în 2009, iar piesa pare scrisă foarte bine pentru vocea ei, ceea ce este și motivul pentru care n-aș spune niciodată că o eventuală versiune ABBA ar fi trebuit să o înlocuiască.
Mi-ar fi plăcut pur și simplu să existe ambele. Versiunea lui Helen așa cum este și, separat, o reinterpretare cu Agnetha și Frida.
De ce „Story of a Heart” sună atât de familiar unui fan ABBA
Nu există un singur element pe care să-l poți arăta și să spui: „Uite, exact asta sună a ABBA”. E mai degrabă combinația dintre felul în care evoluează melodia, schimbările de acorduri, refrenul care pare imediat familiar, raportul dintre o melodie luminoasă și un text mai melancolic și, bineînțeles, faptul că Benny și Björn sunt din nou împreună la compoziție.
Există multe proiecte solo sau piese de după ABBA în care recunoști câte o idee din vechiul stil al trupei. În „Story of a Heart”, senzația este mai puternică pentru că întreaga construcție melodică pare foarte compatibilă cu vocile Agnethei și Fridei.
Dacă piesa ar fi apărut ca demo ABBA nelansat din anii ’80 și cineva ți-ar fi spus că Benny și Björn au lucrat la ea pentru trupă, nu cred că ar fi sunat absurd. Evident, aranjamentul ar fi fost complet diferit, iar vocile ar fi schimbat tot, dar scheletul melodiei este acolo.
Apoi a apărut „Voyage”
În 2009, nimeni nu se gândea serios că ABBA va mai lansa vreodată un album cu muzică nouă. Trecuseră aproape 30 de ani de la ultimele înregistrări și existaseră tot felul de reuniuni pentru diverse ocazii, apariții publice și întrebări despre o posibilă revenire, dar ideea unui album nou părea aproape imposibilă.
Și totuși, în 2021 a apărut „Voyage”. Pentru mine, una dintre cele mai interesante părți ale albumului nu a fost faptul că ABBA încerca să sune exact ca în 1979, pentru că nici nu cred că asta ar fi trebuit să facă. Mai interesant era să auzi ce mai înseamnă Benny și Björn după 40 de ani și cum sună aceste melodii atunci când Agnetha și Frida se întorc la microfon.
„I Still Have Faith in You” și „Don’t Shut Me Down” au demonstrat foarte bine că formula încă funcționa, chiar dacă vocile și producția reflectau inevitabil trecerea timpului. Tocmai de aceea mi-a revenit în minte „Story of a Heart”.
Mi-aș fi dorit o versiune ABBA pe „Voyage”
Nu spun că piesa trebuia scoasă din repertoriul BAO și transformată retroactiv într-o piesă ABBA și nici că albumul „Voyage” ar fi fost incomplet fără ea. Este pur și simplu una dintre acele idei pe care mi-ar fi plăcut enorm să le aud puse în practică.
O versiune nouă, poate cu un aranjament modificat, poate cu mai puțin folk și mai mult din stilul orchestral al lui Benny, dar fără să dispară complet acordeonul. Îmi pot imagina foarte ușor Agnetha pe o parte din strofă, Frida pe cealaltă și apoi vocile lor împreună în refren.
Cred că piesa s-ar fi potrivit foarte bine și cu vârsta pe care o aveau atunci cei patru. În 2009, „Story of a Heart” era deja o piesă despre amintire și despre o relație privită retrospectiv. Cântată de ABBA în 2021, după patru decenii în care fiecare și-a trăit viața separat de trupă, textul ar fi avut inevitabil și o altă încărcătură.
Nu pentru că versurile ar fi vorbit despre ABBA, ci pentru că noi, cei care ascultăm, am fi auzit inevitabil și povestea lor în spate.
Benny Andersson nu a încercat să recreeze ABBA după ABBA
Poate că asta îmi place cel mai mult la perioada lui Benny de după trupă. Nu și-a petrecut următorii 30 de ani încercând să scrie din nou „Dancing Queen”. A mers spre musical, s-a întors la folk suedez, a cântat la acordeon, a format BAO, a lucrat cu Helen Sjöholm și a scris muzică instrumentală și piese care probabil nu ar fi avut niciodată loc pe un album ABBA.
Și totuși, din când în când, apare câte o melodie care îți amintește imediat cine este omul care a scris-o. „Story of a Heart” este una dintre ele, nu pentru că sună identic cu ABBA, ci pentru că are acel lucru greu de explicat pe care Benny l-a avut în cele mai bune compoziții ale sale: după primul refren ai impresia că melodia exista deja undeva în capul tău.
Eu am descoperit-o mult după apariție și exact asta mi s-a întâmplat. Am ascultat-o de câteva ori și a apărut inevitabil întrebarea despre cum ar fi sunat piesa cântată de Agnetha și Frida.
Nu vom afla probabil niciodată. Dar dintre toate piesele pe care Benny și Björn le-au scris după perioada clasică ABBA, „Story of a Heart” rămâne una dintre cele pe care mi-aș fi dorit cel mai mult să le aud într-o versiune a celor patru, mai ales pe „Voyage”.
Pentru mine, tocmai asta face piesa atât de interesantă: este suficient de diferită încât să fie clar o creație din perioada BAO, dar suficient de apropiată de stilul lui Benny și Björn încât să te facă să-ți imaginezi, fără prea mult efort, o versiune ABBA care n-a existat niciodată.
