„Send a Sign to My Heart”: Misterul din spatele duetului uitat dintre Chris Norman și Bonnie Bianco

Când muzica uitată devine o comoară

Piesa pe care v-o recomand astăzi este destul de puțin cunoscută. Nu a apărut în vreun top, nu a fost pe radio și lumea nu prea știe de ea. Dar eu nu după asta mă iau atunci când fac recomandări, ci după cât de mult mi-a plăcut mie. Se numește „Send a Sign to My Heart” și e un duet fascinant din 1997, lansat de două voci inconfundabile: Chris Norman și Bonnie Bianco.

Cine este Chris Norman, vocea care a definit Smokie?

Înainte de a vorbi despre „Send a Sign to My Heart”, să ne uităm puțin la oamenii din spatele microfonului. Chris Norman a fost în anii ’70 solistul trupei britanice Smokie. Ei au devenit cunoscuți pentru hitul „Living Next Door to Alice”, care a fost numărul 1 în multe țări europene, iar în Marea Britanie a ajuns până pe locul 5.

După ce a părăsit trupa la începutul anilor ’80, Chris a avut o carieră solo impresionantă. În 1986, el a fost abordat de Dieter Bohlen (de la Modern Talking) pentru a cânta o baladă ce urma să fie pe coloana sonoră a „Tatort”, un serial extrem de popular în Germania acelor vremuri. Chris a acceptat și așa s-a născut „Midnight Lady”, care a fost un mare hit în Germania și Austria. Apoi a urmat un album care a avut, la rândul lui, un succes considerabil.

Nu poți vorbi despre Chris Norman fără a menționa marea lui colaborare cu Suzi Quatro. „Stumblin’ In”, lansată în 1978, a fost dovada supremă că Norman avea o chimie specială când venea vorba de duete. Acea piesă nu a fost doar un hit; a devenit etalonul pentru cum ar trebui să sune o colaborare între două voci care se completează: una masculină, răgușită și caldă, și una feminină, plină de atitudine și energie.

Pentru mulți dintre noi, „Stumblin’ In” a fost primul contact cu acest tip de „dialog muzical” și a setat standardul pentru anii ce au urmat. Acea experiență l-a învățat pe Chris că un duet reușit nu este despre cine cântă mai tare, ci despre cum reușești să creezi o „chimie” între două persoane. Aceeași „rețetă” a reușit să o replice, aproape 20 de ani mai târziu, alături de Bonnie Bianco. Dacă în duetul cu Suzi Quatro simțeam energia și flirtul tinereții, în „Send a Sign to My Heart” alături de Bonnie, Chris ne-a arătat o altă fațetă a talentului său: capacitatea de a transmite profunzime și maturitate într-o baladă de dragoste.

Bonnie Bianco: De la succesul italian, la întâlnirea cu Chris Norman via Dieter Bohlen

A doua jumătate a duetului este Bonnie Bianco. Ea a devenit celebră odată cu miniseria italiană „Cenerentola ’80” (Cenușăreasa ’80), care a transformat-o peste noapte într-o celebritate, atât în Italia, cât și în Germania. Așa a ajuns să-l cunoască pe același Dieter Bohlen, care i-a propus și ei o colaborare. Rezultatul a fost piesa „A Cry in The Night”, care a ajuns pe coloana sonoră a unui alt serial de succes, „Derrick”.

Atât Chris Norman, cât și Bonnie Bianco au interacționat cu universul „Dieter Bohlen”. Bohlen a fost arhitectul succesului pentru mulți artiști, dar stilul său de producție era foarte restrictiv. Dieter dorea să aibă control total asupra producțiilor sale, lucru care i-a deranjat pe unii dintre artiștii pe care i-a produs, printre care și Chris, Bonnie sau chiar C. C. Catch. Să nu mai spunem că și Thomas Anders, colegul lui de trupă, ar fi fost deranjat de obsesia lui pentru control.

Așa că nu e de mirare că cei doi protagoniști de azi nu și-ar mai fi dorit să colaboreze cu „blondul” de la Modern Talking. Ambii și-au dorit să cânte și altceva decât producțiile ultra-comerciale ale lui Bohlen. Peste 10 ani, ei se vor intersecta din nou și vor lăsa lumii o piesă superbă.

În 2001, ea și-a produs singură albumul cu titlul foarte sugestiv „On My Own”. În toamnă ea a mers în Germania, țara în care a cunoscut cel mai mare succes, ca să-l promoveze. A plecat de acolo pe 10 septembrie, iar pe 11 septembrie s-a produs tragedia pe care o știe o lume întreagă. Se pare că evenimentele de la 11 septembrie au afectat-o atât de tare, că a decis să nu mai înregistreze niciodată muzică pop, doar muzică de Crăciun.

„Send a Sign to My Heart”: Un duet al maturității (1997)

Când Chris Norman și Bonnie Bianco s-au unit în 1997 pentru „Send a Sign to My Heart”, ambii artiști erau deja cunoscuți și avuseseră o carieră de succes. Putem spune că deja intraseră în perioada lor „matură” și se îndepărtaseră de muzica „mainstream”. Deja, pe finalul acelei decade, lumea începuse să asculte muzică euro-dance, Britpop și alte genuri noi. Dar ei au încercat să facă ceva diferit, chiar dacă știau că nu vor mai fi în topuri.

Melodia asta e o baladă de dragoste „old-school”, dar care e cântată cu atât de multă pasiune! Din păcate, a fost ignorată complet de posturile de radio, care căutau atunci ritmuri rapide și moderne, cântece care să prindă la noile generații. A fost cumva o „nedreptate” a sorții: o piesă prea sinceră într-o lume care devenea din ce în ce mai artificială.

De ce merită ascultată această piesă?

Într-o eră dominată de algoritmi fără suflet, cred că „Send a Sign to My Heart” merită să-și găsească un public care s-o asculte și, de ce nu, s-o aprecieze. Versurile, linia melodică și, mai presus de toate, interpretarea celor doi artiști, ne aduc aminte de o perioadă în care melodiile spuneau o poveste.

Un bun amic mi-a zis când a auzit prima dată piesa: „Asta-i piesă de Eurovision”. Chiar dacă n-a fost acolo (deși ar fi meritat), piesa a reușit să rămână în inimile celor care au avut norocul s-o descopere. În acest duet, Chris Norman a adus maturitatea vocală, iar Bonnie Bianco a adus sensibilitatea.

După ce-o asculți, vreau și părerea ta despre piesă. Tu cum ai descrie acest duet?