The Winner Takes It All – „imnul” oricărei despărțiri

Cea mai frumoasă piesă tristă din lume ascunde, de fapt, o dramă reală, trăită în tăcere, sub lumina reflectoarelor. Dacă ai suferit vreodată din dragoste, cu siguranță melodia asta a fost măcar o dată pe fundal în acele momente. Se numește „The Winner Takes It All”, și este cântată de legendara trupă ABBA, și, deși creatorii ei au susținut ani la rând că este doar pură ficțiune, adevărul este mult mai dureros de atât.

Hai să ne întoarcem în timp, la finalul anilor ’70, pentru a înțelege cum s-a născut poate cel mai sfâșietor „imn” al despărțirilor.

„Iluzia” ABBA: Zâmbete pe scenă, lacrimi în culise

Pentru a înțelege greutatea emoțională a piesei The Winner Takes It All, trebuie să înțelegem ce însemna ABBA la acea vreme. În anii ’70, grupul suedez nu era doar o trupă, ci un fenomen global, o mașinărie perfectă de hituri care domina topurile de la Londra până în Australia. Dar în spatele a tot ce însemna ABBA, „mocnea” deja ceva care avea să ducă la despărțirea trupei. Nu avea legătură cu muzica, ci cu viața.

Vedeți voi, trupa era formată din două cupluri: Agnetha Fältskog era căsătorită cu Björn Ulvaeus, iar Anni-Frid Lyngstad (Frida) era soția lui Benny Andersson. Nu știu câtă lume ar putea sta 24 de ore alături de partener. Acasă, în studio, la TV, pe scenă… ei erau împreună aproape peste tot. Și publicul a iubit chestia asta la ei, nu doar hiturile lor ca Mamma Mia sau Dancing Queen, ci și faptul că vindeau imaginea a două cupluri perfecte. Erau visul scandinav materializat: frumoși, talentați, fericiți și îndrăgostiți.

Totuși, în spatele zâmbetelor și costumelor extravagante de pe scenă, presiunea faimei uriașe, turneele epuizante și viața trăită constant în văzul tuturor au început să le erodeze relațiile de cuplu.

O despărțire în seara de Crăciun

Anul 1978 este unul important pentru relațiile interumane din trupă. După ani de zile în care au fost logodiți, Benny și Frida se căsătoresc în final. Un eveniment mare, care a adus multă bucurie fanilor trupei care visau la asta de mult. Doar că la finalul anului a venit și reversul medaliei. Agnetha, o fire mai degrabă introvertită, care ura turneele lungi și despărțirea de copiii ei, a ajuns la capătul puterilor. Tensiunile dintre ea și Björn ajunseseră într-un punct fără cale de întoarcere, așa că în seara de Crăciun ea își ia copiii și pleacă de acasă.

Se spune că Björn a pus mereu ABBA pe primul loc în detrimentul familiei. Agnetha voia să stea mai mult acasă cu copiii, el voia să fie plecați mai mult prin lume, pentru a se promova și pentru a concerta. Există zvonuri cum că s-ar fi certat chiar în culisele unor emisiuni sau în backstage la concerte. Unde mai pui că ea ura zburatul cu avionul, dar și să fie pe scenă. Celebritatea pur și simplu era ceva copleșitor din punct de vedere emoțional și ea nu-și mai dorea toate astea.

La începutul anului 1979, cei doi anunță oficial că divorțează. Vestea a venit ca un trăsnet peste fanii din întreaga lume. Oamenii se întrebau dacă acesta este sfârșitul trupei ABBA. Însă membrii trupei au dat asigurări că, din punct de vedere profesional, nu se schimbă nimic și ABBA merge înainte. Ba chiar cei doi „protagoniști” ai divorțului au declarat că despărțirea a fost una amiabilă și că asta nu le va afecta sub nicio formă trupa.

Și pentru o vreme, chiar așa a fost, totul a continuat să fie „business as usual”, cel puțin în 1979. Au lansat un nou album, care a avut un succes imens, au plecat într-un turneu în SUA și Canada și au lansat a doua compilație de „Greatest Hits”. Doar că „semnele” erau acolo. Agnetha a avut un episod de „meltdown” în mijlocul turneului din State și trupa a fost nevoită să anuleze un concert în ultimul moment. Se pare că nu mai putea face față presiunii. A doua zi a revenit pe scenă, dar era slăbită și epuizată.

„The Story of My Life”

În vara aceluiași an, cei doi băieți lucrau deja la piese pentru următorul lor album de studio. Printre ele, era și o piesă cu titlul „The Story of My Life”. Inițial trebuia să fie un cântec oarecum vesel, pe care să se poată dansa. Dar ideea a fost abandonată, pentru că era prea „rigidă și mecanică”, după cum avea să ne spună Benny mai târziu. A doua variantă a fost inspirată de canțonetele franceze și chiar versurile-demo au fost într-un soi de franceză.

„The Winner Takes it All” s-a născut după o sticlă de whisky și o oră de inspirație pură

Suntem deja în vara lui 1980, când ABBA se pregătea de lansarea albumului Super Trouper. Benny Andersson compusese deja linia melodică a piesei și acum aveau nevoie de versuri pe măsura „greutății” piesei. Björn a luat caseta cu negativul acasă, a desfăcut o sticlă de whisky și s-a apucat de scris. După nici o oră, versurile în varianta lor finală erau gata. Se pare că sticla de tărie l-a ajutat să-și lase emoțiile să curgă. Rănile divorțului său de Agnetha erau încă proaspete, chiar dacă el se recăsătorise aproape imediat.

Björn a susținut mereu, cu o încăpățânare „defensivă”, că piesa este 90% ficțiune. A declarat public că în divorțul lor nu au existat „învingători” sau „învinși”, și că nimeni nu „a luat totul”. Dar când citești versurile și asculți piesa, este clar pentru oricine că sticla aia l-a ajutat să scoată la suprafață fix ceea ce simțea în subconștient. Era felul lui de a procesa traumele despărțirii. Sigur, nu a fost la fel de afectat ca Agnetha, dar omul ăsta nu are chiar o inimă de piatră.

Cea mai tristă sesiune de înregistrări de până atunci

Băieții aveau acum textul final al piesei și trebuiau să aleagă cine-o va cânta: Agnetha, Frida sau ambele? Răspunsul a fost pe cât de logic, pe atât de dureros: Agnetha. Nici nu cred că s-a pus vreodată problema ca piesa asta să fie cântată de Frida. Să ne imaginăm un pic scena din studio: ești în fața microfonului și dincolo de peretele de sticlă, se află bărbatul de care tocmai ai divorțat și care a fost iubirea vieții tale.

În fața ta, ai o foaie cu versuri scrise de el, despre un „ipotetic” divorț, în care unul câștigă și unul pierde, iar tu trebuie să cânți asta. Agnetha Fältskog a dovedit în acea zi un curaj și un profesionalism rar întâlnite în industria muzicală. Ca de fiecare dată, și-a pus căștile, a așteptat să pornească instrumentalul și la semnul băieților din studio a început să cânte. N-a făcut-o cu ură, n-a fost disperată. A cântat cu resemnare, dar cu o voce cristalină, care pare că abia-și mai poate controla lacrimile și care tremură subtil la fiecare final de frază.

Interpretarea ei este considerată, chiar și astăzi, una dintre cele mai bune performanțe vocale feminine din istoria pop-ului. De ce? Pentru că nu a trebuit să joace un rol. Ea a trăit fiecare cuvânt. Era povestea ei, chiar dacă nu ar fi trebuit să fie așa. Björn însuși a fost șocat de rezultat. „Când Agnetha a cântat-o în studio, toți am rămas cu gura căscată. A fost fantastic, a pus atâta emoție în ea… a fost un moment magic, dar și teribil de trist”, a recunoscut el ulterior.

Agnetha, deși a avut un moment în care a fost vulnerabilă în fața unei lumi întregi, a simțit că piesa va avea un mare succes. Ani mai târziu, ea a declarat: „The Winner Takes It All este favorita mea absolută dintre toate melodiile ABBA. Faptul că Björn a scris-o pentru mine, după ce ne-am despărțit… a fost fantastic să o cânt. Era atât de multă emoție în ea. Nu m-a deranjat să o cânt, dimpotrivă. A fost ca o terapie.”

Clipul video care a prevestit finalul trupei

Videoclipul a fost regizat de Lasse Hallström (cel care avea să regizeze mai târziu filme de Oscar la Hollywood) și a fost filmat la doar câteva zile după înregistrarea piesei. Clipul o are în prim-plan pe Agnetha, care parcă ne privește direct în suflet atunci când cântă. În ochii ei se poate citi o tristețe reală, chiar dacă trupa a lansat imagini de la filmări în care ea râde. Aici nu a jucat un rol, aici a fost ea. Pentru că e povestea ei, oricât de mult am vrea să credem altceva.

Când am văzut prima dată clipul, acum 20 de ani, mi-am zis cu mintea adolescentină: „Ăsta trebuie să fie ultima lor melodie”. De ce? Pentru că la început și la final sunt inserate fotografii alb-negru cu ei zâmbind și fiind fericiți. Eu am interpretat asta ca un video de „adio”, deși nu era chiar așa. Ceva îmi spune totuși că au existat anumite „semne” și că regizorul credea că s-ar putea ca The Winner Takes It All să fie printre ultimele lor piese. N-a fost chiar așa, dar a fost ultimul lor „number 1” în UK.

„Moștenirea” unei capodopere și „Efectul TikTok”

Când piesa a fost lansată pe 21 iulie 1980, a devenit rapid hitul numărul 1 în Marea Britanie, Belgia, Irlanda, Olanda și Africa de Sud, atingând Top 10 în aproape orice țară unde se difuza muzica lor. A fost piesa care a definit albumul Super Trouper, dar și care a consfințit intrarea lor în era „matură”, ultimul capitol din istoria trupei. Am constatat cu surprindere că zilele astea mi-a apărut foarte des pe TikTok, în secțiunea „For You”. Și sunt clipuri de tineri din Generația Z, care i-au dat acestui hit o nouă viață.

Ceea ce înseamnă că până la urmă, o piesă cu adevărat bună sparge barierele temporale și poate atinge noi și noi generații. Sincer, chiar asta mă bucură enorm, pentru că ABBA merită să ajungă la cât mai multă lume. Este una dintre cele mai bune trupe pop din istorie și cred că merită cu desăvârșire acest „revival” din 2026. Sigur, mai sunt alte trupe care ar avea nevoie de un astfel de „tratament”, de aia vă și recomand muzică bună pe aici.

De ce „doare” atât de mult „The Winner Takes It All”?

Se spune că atunci când treci printr-o despărțire, versurile pieselor pe care le asculți încep să aibă sens. Așa s-a întâmplat și-n cazul meu, când într-o seară am început dintr-o dată să înțeleg versurile lui Björn. De fiecare dată când o auzeam pe Agnetha cântând „But tell me, does she kiss / Like I used to kiss you? / Does it feel the same / When she calls your name?”, efectiv se rupea ceva din mine, un fenomen greu de explicat. Era prima dată când nu ascultam doar pianul lui Benny, armoniile și corul epic de la final, ascultam o poveste… una tristă! Și care atunci, era și despre mine…

Ascultă și tu piesa, pentru că sunt curios de reacția ta, mai ales dacă ești din generațiile noi care nu au prins ABBA. Chiar vreau să știu părerea ta sinceră.