Fallen Angel – piesa pe care Alphaville au „ascuns-o” pe propriul album

În toamna lui 2015 am descărcat pentru prima dată Deezer, care era o aplicație pe care puteai asculta muzică gratuit. Tu îi dădeai niște artiști preferați și el alegea piese random de la ei, dar și de alții asemănători. Țin minte că stăteam într-o sâmbătă după-amiază de toamnă târzie la casă în Lidl și a intrat o piesă nouă în mix. Din prima mi-a plăcut la nebunie și i-am dat replay, fără măcar să știu cine o cântă și care e numele piesei. Am fost atât de absorbit de atmosferă că nici nu m-a interesat pe moment.

După ce am ascultat-o de vreo 5 ori, am zis că e momentul să văd care-i treaba cu ea. Spre surprinderea mea, am aflat că e de la Alphaville, trupa germană celebră în anii ’80 pentru Big In Japan sau Forever Young. Ba chiar e de pe același album cu ele și se numește Fallen Angel. Nu-mi venea să cred două lucruri: primul, cât de bună era. Al doilea, cum de n-o auzisem până atunci. Se pare că Alphaville are mult mai multe piese faine decât ne-am putea gândi noi. Și e păcat de ele că nu sunt mai populare în lumea largă.

Pe același album cu Forever Young

De pe albumul de debut al trupei s-au lansat patru single-uri: Big in Japan, Sounds Like a Melody, Forever Young și Jet Set. Patru single-uri, toate cunoscute mai mult sau mai puțin, toate cu o anumită prezență culturală. Fallen Angel a stat acolo, la mijlocul listei, fără să fie aleasă pentru promovare. Fără videoclip, fără difuzare la radio, fără remix-uri pentru cluburi. A apărut pe album și pe urmă a dispărut în neant, în timp ce „surorile” ei – Forever Young în special – au strâns peste un miliard de stream-uri pe Spotify și au devenit parte din cultura pop mondială. Fallen Angel are, în comparație, o fracțiune din audiență. O nedreptate în cifre.

De ce îmi place atât de mult?

E greu să explici de ce o piesă te „lovește”, mai ales când motivul ține mai mult de atmosferă, de vibe. Dar hai să încerc. Fallen Angel are aceleași sintetizatoare „grele” și aceeași producție specifică primului album. Diferența o face emoția. Dacă Forever Young e despre „frica” de viitor, despre tinerețea pe care vrei s-o ai mereu și Big in Japan e detașată, ironică, distantă, Fallen Angel e… „rănită”.

E genul de piesă pe care o asculți și ai sentimentul că povestea pe care o spune s-a întâmplat cu adevărat cuiva. Refrenul are o vulnerabilitate pe care celelalte hituri ale lor n-o ating niciodată – și cred că exact asta a făcut-o nepotrivită ca single. Era prea fragilă pentru radio. Forever Young vinde optimism trist. Fallen Angel vinde o durere mai „liniștită”, mai personală, mai greu de pus pe afiș.

De ce o recomand acum, după 11 ani

Am ascultat-o de sute de ori în ultimii 11 ani și nu m-a plictisit niciodată. Funcționează în mai multe stări – asta e rar. Scopul meu nu e să-ți recomand piese pe care le știe toată lumea, ci să promovez muzică bună, care merită auzită, chiar dacă are doar 10 vizualizări. Fallen Angel mi-a venit astăzi în minte ca recomandare, pentru că se potrivește mănușă cu demersul meu. Și pentru că am la dispoziție o platformă prin care pot face asta, am ales s-o fac.

La final, te invit s-o asculți

Dă-i play, ascult-o măcar până la refren – ideal de la cap la coadă, sunt vreo trei minute jumate – și zi-mi în comentarii dacă te-a prins. Sunt extrem de curios. Comentariile voastre mă motivează să continui seria asta, e un sentiment extraordinar să-mi mulțumească cineva pentru o piesă recomandată aici.