It Must Have Been Love – Cum a devenit un „colind” de Crăciun cea mai populară melodie de dragoste dintr-un film

Dacă te întrebi care e cea mai cunoscută piesă de dragoste a anilor ’90, există un singur răspuns: It Must Have Been Love de la Roxette. Ai auzit-o de mii de ori la radio, într-un film celebru, pe Spotify și pe YouTube. E piesa aia care îți declanșează automat un val de nostalgie, indiferent de generație. Și e piesa cu care sunt asociați pentru totdeauna actorii Julia Roberts și Richard Gere.

Doar că nimic din toate astea nu trebuia să se întâmple. Piesa nu a fost scrisă pentru un film de dragoste, nu a fost gândită ca un mare hit și nu trebuia să ajungă pe coloana sonoră a unui film. A fost scrisă, la cererea casei de discuri EMI Germania, ca single de Crăciun. Și a fost un eșec atât de mare în 1987, încât casa de discuri nici nu s-a deranjat să o promoveze internațional. Chiar și Roxette „uitase” oarecum de ea.

Doar că viața e mereu surprinzătoare, și trei ani mai târziu, „colindul” nostru devine number one în America și până astăzi rămâne una dintre cele mai ascultate piese de dragoste din toate timpurile. Și consider că merită să vă spun povestea ei, pentru că este cu adevărat fascinantă.

Cine sunt Roxette și cum au lansat o piesă de Crăciun?

Ei bine, pentru asta trebuie să ne ducem în 1986, când doi muzicieni suedezi cu cariere solo respectabile decid să colaboreze. Este vorba de Per Gessle, chitarist și compozitor, fost lider al trupei Gyllene Tider, și Marie Fredriksson, vocalistă cu trei albume solo deja lansate. Numele trupei — Roxette — venea de la o piesă a lui Dr. Feelgood și fusese folosit anterior de Gyllene Tider pentru o lansare în SUA. Primul lor album, Pearls of Passion, a fost un succes în Suedia, vânzând peste 200.000 de copii.

În 1987, EMI Germania le cere celor de la Roxette să înregistreze un single de Crăciun. Era o strategie pe care o foloseau mai toate casele de discuri, pentru a profita de „euforia” Sărbătorilor de Iarnă. Piesele de Crăciun au în general șanse mai mari să intre pe radio în perioada asta a anului și pot crește popularitatea artistului, dar și vânzările. Și EMI nu a vrut o piesă „standard” de Crăciun, ci una cu greutate emoțională. Așa a apărut It Must Have Been Love (Christmas for the Broken Hearted).

Versurile nu conțin decât o singură referire la Crăciun, „it’s a hard Christmas day”. În rest e o baladă care spune povestea unei relații care s-a terminat. În teorie, ideea era genială, fiindcă spărgea „tiparul” pieselor vesele de Crăciun. În loc să fie despre fericire, familie, brad, Moș Crăciun și alte asemenea, era despre oamenii care sunt singuri de Crăciun.

Succes în Suedia, eșec total în Germania

A fost lansată în decembrie 1987 și în Suedia a fost un hit de Top 5. În Germania, unde așteptările erau imense, melodia n-a prins. Motivul principal a fost că stațiile radio nu știau unde să „încadreze” melodia celor de la Roxette. Era prea „pop” pentru posturile rock și prea „rock” pentru posturile care difuzau melodii din Top 40.

Atât de mare a fost „dezastrul” din Germania, că EMI a decis să oprească lansarea internațională. Video-ul piesei a fost făcut cu un buget infim și filmat pe repede-înainte. După aceea, piesa a intrat într-un con de umbră și nimic nu părea să schimbe asta.

În anii care au urmat, Per Gessle și Marie Fredriksson au continuat să colaboreze sub numele de Roxette. Au lansat în 1988 albumul Look Sharp!, care a fost iarăși un succes uriaș în Suedia — peste 140.000 de copii vândute în primele zece zile.

Cum a ajuns Roxette pe „radarele” americanilor?

Printr-un „noroc chior”, cum ar zice românii. Un student american aflat în schimb de experiență în Suedia, pe nume Dean Cushman, a auzit „The Look” la radio, a cumpărat albumul Look Sharp! și l-a luat acasă în SUA.

Acolo l-a dat unui DJ din Minneapolis, Brian Philips de la KDWB-FM. DJ-ul a pus piesa la radio, piesa a explodat — și până în aprilie 1989, „The Look” era numărul 1 în Billboard Hot 100.

EMI America, care inițial nu voia să lanseze albumul în SUA, a fost forțată de împrejurări să-l lanseze oficial. Și uite așa, o întâmplare absolut banală a schimbat istoria muzicii pentru totdeauna.

1990: Un telefon de la un regizor american

În 1990, un regizor american pe nume Garry Marshall lucra la o comedie romantică care se chema inițial 3000 — o poveste destul de dură care îi avea ca „protagoniști” pe o prostituată de pe Hollywood Boulevard și un om de afaceri bogat. Studioul a decis să transforme pelicula într-o producție comercială mainstream, iar Marshall avea nevoie de coloana sonoră potrivită. Filmul, redenumit Pretty Woman, avea s-o transforme pe Julia Roberts într-un superstar și să devină unul dintre cele mai populare filme ale anilor ’90.

Marshall a contactat Roxette prin Touchstone Pictures, o casă de producție deținută de Disney, dar care producea filme pentru o audiență generală, nu doar pentru copii. Avea nevoie de o piesă „universală”, fără referințe sezoniere, ca să „prindă” la public, indiferent de anotimp. Per și Marie erau în plin tur internațional în acel moment, foarte ocupați cu promovarea albumului Look Sharp! și pregătirea următorului album, Joyride.

Nu aveau timp să scrie o piesă nouă de la zero. Așa că au făcut cel mai simplu lucru posibil: au luat înregistrarea originală din 1987, au păstrat vocea lui Marie aproape neatinsă și au schimbat un singur vers — „it’s a hard Christmas day” a devenit „it’s a hard winter’s day”. Apoi au scos sunetele ambientale de Crăciun de la început, au lucrat un pic la orchestrație și au tăiat 24 de secunde de la final. Toate astea pentru ca „It Must Have Been Love” să se potrivească cu noul ei „rol”, cel de a fi pe coloana sonoră a unui film de dragoste.

Scena fără dialog

Aici intervine partea pe care puțini o știu. Când Garry Marshall a auzit varianta finală, s-a îndrăgostit pe loc de piesă. Atât de mult, încât a re-editat o întreagă scenă din film, doar ca să se audă piesa fără să fie întreruptă de replici.

E momentul în care Vivian (Julia Roberts) părăsește hotelul după despărțirea de Edward (Richard Gere). Marshall a tăiat replicile, a păstrat doar imagini cu cei doi și a lăsat vocea lui Marie Fredriksson să „ducă” întreaga greutate emoțională a scenei. E unul dintre cele mai memorabile momente ale filmului, construit special în jurul piesei.

Explozia globală

Pretty Woman a debutat pe marele ecran în martie 1990 și a devenit unul dintre cele mai mari succese ale anului. „It Must Have Been Love”, varianta reînregistrată, a fost lansată ca single în primăvara lui 1990 și a urcat ca o „rachetă” în topurile mondiale.

Câteva cifre care arată dimensiunea „exploziei”:

• Numărul 1 în Billboard Hot 100 de pe 16 iunie 1990, două săptămâni consecutive
• A doua cea mai bine vândută piesă din 1990 în SUA (după „Hold On” de Wilson Phillips)
• Numărul 1 în Canada, Spania, Australia, Norvegia, Polonia, Elveția
• 12 săptămâni numărul 1 în Norvegia
• Locul 3 în Marea Britanie — cea mai bună poziție a Roxette acolo
• Certificată aur de RIAA pentru peste 500.000 de copii vândute doar în SUA

Roxette deveniseră, în doar 18 luni, una dintre cele mai mari trupe pop-rock din lume. Erau, după ABBA, a doua cea mai mare trupă din Suedia. Se pare că suedezii știu să facă muzică bună, că altfel nu-mi explic.

„Moștenirea” de miliarde a piesei

Au trecut peste trei decenii de la lansarea variantei din Pretty Woman și „It Must Have Been Love” rămâne o constantă în lumea muzicală. Iată câteva cifre din mai 2026:

• Peste 1 miliard de stream-uri pe Spotify (număr atins oficial în primăvara lui 2026)
• Peste 7 milioane de difuzări la radio doar în Statele Unite
• Există cinci versiuni oficiale ale piesei lansate de-a lungul anilor — originalul din 1987, varianta Pretty Woman, o variantă country înregistrată în Los Angeles, una în spaniolă numită „No Sé Si Es Amor”, și o versiune simfonică din 2018
• A fost folosită în zeci de alte filme și seriale, inclusiv recent în Long Shot (2019) cu Charlize Theron și Seth Rogen — într-o scenă unde personajele „dansează lent pe acest clasic al anilor ’90”

Despre Marie Fredriksson — vocea care a făcut totul posibil

E imposibil să vorbești despre „It Must Have Been Love” fără să vorbești despre Marie Fredriksson. Pentru că piesa, oricât de bine scrisă a fost de Per Gessle, nu ar fi devenit ce a devenit fără vocea ei.

Marie s-a născut în 1958 într-un sat din sudul Suediei și și-a început cariera muzicală în trupe punk și indie ca MaMas Barn sau Strul. Înainte de Roxette, ea a avut o carieră solo „solidă” în Suedia. Vocea ei avea ceva ce e greu de descris — putea trece de la fragilitate la „putere brută” în interiorul aceleiași fraze. Per Gessle a spus mereu că ea putea „să cânte cartea de telefon și să sune bine”.

În 2002, după ce s-a întors într-o după-amiază de la alergat, Marie s-a prăbușit în baie. Atunci a primit un diagnostic sever, avea o tumoră cerebrală. Operația a fost un succes, dar urmările ei au fost severe. Și-a pierdut vederea la unul dintre ochi și a rămas cu auz și mobilitate limitate. Pentru o perioadă, a fost incapabilă să vorbească, să citească sau să scrie.

A continuat să facă muzică, cu o putere greu de înțeles, a revenit pe scenă în 2009. A continuat să meargă în turneu cu Roxette până în 2016, când medicii i-au cerut să se retragă definitiv. Marie Fredriksson a murit pe 9 decembrie 2019, la vârsta de 61 de ani, după 17 ani de luptă cu boala. În urma ei au rămas hit-uri eterne ca „Listen to Your Heart”, „Joyride” sau „It Must Have Been Love”.

Per Gessle a transmis la momentul morții ei un mesaj care, sincer, mi se pare unul dintre cele mai frumoase omagii pe care le-a scris vreodată un muzician pentru partenerul său de scenă: „Îți mulțumesc, Marie, pentru tot. Ai fost o muzician extraordinar, o maestră a vocii, o interpretă uimitoare. Mulțumesc că ai pictat piesele mele alb-negru în cele mai frumoase culori.”

De ce am ales să scriu despre piesa asta

Cum am mai spus, în ultimii ani mi-am tot dorit să fac astfel de video-uri și articole în care să recomand melodii. Sincer, am crezut că n-o să se uite nimeni, dar uite că s-au uitat milioane de oameni la ele și pentru asta vă mulțumesc.

Revenind la piesa celor de la Roxette, am văzut de câteva ori „Pretty Woman”, dar nu mi-a rămas piesa în cap, chiar nu știu de ce. Am descoperit-o mult mai târziu, când am început să mă „dau” pe Internet.

De atunci, mereu m-a fascinat povestea ei. De la un „eșec” de Crăciun, la cea mai populară piesă de dragoste din 1990 a fost probabil cel mai frumos „drum”. Fără ea, probabil că filmul n-ar mai fi fost la fel. Și fără acel film, Roxette n-ar mai fi fost la fel.

Care e părerea ta?

Dacă ai ajuns aici, să știi că ai citit vreo 1800 de cuvinte, așa că acum e rândul tău să-mi spui părerea ta despre piesă. Simplu și banal!