„I’m Still Alive” — Piesa ABBA pe care n-ai știut niciodată că există

Există cântece care ajung pe toate radiourile și care devin „coloana sonoră” a unei epoci. Și mai există cântece care nu ajung prea departe — rămân prinse undeva între un studio de înregistrări și un sertar uitat, sau trăiesc doar câteva luni pe scena unui turneu, înainte să dispară fără urmă. „I’m Still Alive” aparține celei de-a doua categorii. Și pentru că este o piesă bună, cred că povestea ei merită spusă.

1979: Cel mai bun an al ABBA și cel mai greu

Ca să înțelegi ce e „I’m Still Alive”, trebuie să te întorci în 1979. Pe hârtie, era un an strălucitor pentru ABBA. Albumul Voulez-Vous ieșea în aprilie, cu hiturile lui cu tot — „Chiquitita”, „Does Your Mother Know”, „Voulez-Vous”. Trupa era la apogeul popularității sale și totul părea că merge foarte bine. Dar în „interior”, lucrurile stăteau cu totul altfel.

Agnetha Fältskog și Björn Ulvaeus se căsătoriseră în 1971, și aveau doi copii — Linda, născută în ’73, și Christian, născut în ’77. Relația lor începuse să se degradeze încă de la mijlocul decadei, dar cei doi au decis să mai aibă un copil, într-un efort de a-și salva mariajul. Cu toate astea, în noaptea de Crăciun a anului 1978, Agnetha și-a luat lucrurile și a plecat din casa lor. Câteva luni mai târziu, cei doi anunțau separarea, dar garantau că ABBA va merge mai departe.

Chiar dacă personal, lucrurile nu erau tocmai „roz”, anul 1979 a fost unul plin pentru cei 4 suedezi, din punct de vedere profesional. La începutul anului au fost la televiziuni din UK, Spania, Germania și Statele Unite, pentru a-și promova noile melodii, iar apoi au plecat într-un turneu euro-atlantic. Chiar dacă Agnetha nu era în cea mai bună formă, a urcat pe scenă și a oferit un spectacol total în fața a zeci de mii de oameni.

Björn va vorbi mai târziu despre acea perioadă ca despre un exercițiu de maturitate și de respect reciproc. Agnetha, mai puțin. Ea a spus mereu că divorțul a lovit-o mult mai tare decât a arătat-o în public — și că a avut nevoie de terapie ca să treacă peste el. Mai ales că Björn avea o nouă relație la nici o săptămână după separarea lor. Asta a durut-o enorm pe Agnetha, mai ales că el ar fi pus mai mult suflet în noua sa relație, decât atunci când era cu ea.

O piesă despre puterea de a merge mai departe

Undeva în această perioadă tulbure, Agnetha și Björn au lucrat împreună la o melodie, care nu se potrivea pe vreun album, pentru că nu era nimic din ce voia ABBA să lanseze la acel moment. Piesa a primit titlul „I’m Still Alive” și era, în toate sensurile posibile, un autoportret. Versurile sunt simple, directe, fără metafore complicate:

„I was a loser then, but I’m a winner now / I’ll do it all again ‘cause now I know how / I took so many blows, I cried a sea of tears / And only heaven knows how I could stand the fear / I think of all the nights I lay alone and scared / All shattered and crying and thinking I was dying”

La fel ca în cazul „The Winner Takes It All”, ce avea să apară un an mai târziu, trupa nu spune negru pe alb că versurile sunt autobiografice. Interesant e că piesa asta ar fi trebuit să fie prima din era „matură” a trupei ABBA. Și cumva este, chiar dacă nu a fost lansată oficial pe vreun album până în 2014.

Refrenul e o declarație de supraviețuire, nu e un triumf:

„And I’m still alive, my life is rolling on / Gently from day to day, memories will fade away / Yes, I’m still alive, the agony is gone / And my mind is slowly waking / And my heart has ceased its aching / I’m still alive”

Nu spune că a câștigat. Nu spune că e bine. Spune doar că e încă în viață. Că durerea s-a mai liniștit. Că mintea a început să se trezească. E un text scris de cineva aflat în mijlocul procesului de refacere, nu de cineva care privește înapoi din confortul distanței.

Momentul în care Agnetha e singură pe scenă, la pian

În structura unui concert ABBA din 1979, „I’m Still Alive” ocupa un loc aparte. Nu era un număr „de grup”. Era un moment în care Agnetha rămânea singură pe scenă, la pian, în fața publicului. Spun că e un moment aparte, pentru că în general concertele ABBA erau grandioase, dar aici e un moment orchestrat oarecum simplu și poate părea banal. Dar nu este. Să o auzi pe Agnetha cum cântă la pian este ceva extraordinar.

Un fan care a văzut concertul de la Wembley a scris mai târziu că numărul Agnethei a fost cel care l-a marcat cel mai mult din toată seara — mai mult decât „Dancing Queen”, mai mult decât „Voulez-Vous”. „Era ca și cum ar fi vorbit cu noi direct. Nu cânta pentru noi, cânta cu noi.”

Turneul care a lăsat răni

Turneul din 1979/1980 a fost ultimul turneu al ABBA. Nu și-au anunțat retragerea în acel moment, dar nu au mai plecat niciodată în vreun turneu după aceea, deși au existat planuri. A fost și un turneu marcat de momente dificile, nu doar artistice. Agnetha avusese dintotdeauna frică de zbor — o fobie care se agravase treptat. Undeva deasupra Americii, avionul privat al trupei, care era în drum spre Boston, a întâmpinat probleme.

Agnetha a trăit acea experiență foarte intens, și a spus mai târziu că a crezut cu adevărat că va muri. Apoi, pe parcursul turneului a avut o cădere emoțională și a refuzat să iasă din cameră și să urce pe scenă la Washington D.C. De fapt se știe că ea nu se simțea în largul ei pe scenă, în contrast cu Frida care era foarte „naturală”. E greu să nu pui această experiență în paralel cu „I’m Still Alive” — o piesă despre supraviețuire, cântată chiar în acea perioadă de o femeie care trecea printr-un divorț dureros și era la pământ din punct de vedere emoțional. „Thinking I was dying” nu era doar o metaforă.

Dispariția și uitarea — 35 de ani de tăcere

Piesa nu are o variantă de studio și nu a apărut pe vreun album al trupei. Când turneul s-a terminat, „I’m Still Alive” s-a „evaporat” pur și simplu.

Piesa nu a fost niciodată înregistrată în studio. Nu a apărut pe niciun album. Nu a fost lansată ca single. A existat o singură excepție: în 1981, Agnetha a produs single-ul artistei Kicki Moberg, o interpretă relativ necunoscută pe care a ales să o lanseze la Melodifestivalen (selecția națională pentru Eurovision). Moberg a înregistrat o versiune în suedeză a piesei, intitulată „Här är mitt liv” — „Aceasta este viața mea”. Agnetha a produs înregistrarea la Polar Studios, cu aceiași muzicieni cu care lucra ABBA în acea perioadă.

A fost singura versiune oficială existentă timp de trei decenii. Puțini o știau. Și mai puțini o ascultaseră. Fanii înfocați ai ABBA aveau înregistrări bootleg de la concertele din ’79 — dar ele erau de calitate slabă cu mult zgomot de fond. Totuși, astăzi ne putem bucura de piesa Agnetei într-o variantă care se aude excelent, datorită faptului că unul dintre concertele trupei de la Wembley a fost înregistrat la cea mai bună calitate posibilă.

2014: Întoarcerea din „sertar”

Se spune că Benny Andersson are un „sertar” în care ține o grămadă de material nelansat din timpul ABBA. Treizeci și cinci de ani mai târziu, el a menționat într-un interviu că Universal Records urma să lanseze un album live înregistrat la Wembley Arena în 1979. „Există o înregistrare acolo, o mixăm, va apărea.” Albumul „Live at Wembley Arena” a apărut în septembrie 2014. Și printre piesele lui — apărea pentru prima oară oficial, pe CD și vinil, pentru oricine dorea să asculte, „I’m Still Alive.”

Reacția fanilor a fost ciudată și emoționantă în același timp. Unii plângeau. Alții scriau pe forumuri că nu pot să creadă că în fine există o versiune „reală”, accesibilă, a piesei pe care o știau doar din înregistrări de calitate proastă. Alții o ascultau pentru prima dată și se întrebau cum e posibil ca o piesă atât de bună să fi stat ascunsă atât de mult timp.

Ce face această piesă diferită de orice altceva din discografia ABBA

ABBA are o galerie impresionantă de cântece triste. „The Winner Takes It All” e poate cel mai devastator „imn” al unei despărțiri din istoria muzicii pop. „One of Us” taie cu bisturiul. „Knowing Me, Knowing You” are o atmosferă rece care nu mai dispare după ce o asculți. „I’m Still Alive” nu e nimic din toate astea. E Agnetha la pian, care-și cântă durerea, singură pe scenă.

Există și o ironie care nu te lasă să o ignori: versurile le-a scris Björn — același om de care se despărțea Agnetha în acel moment. A scris, adică, despre supraviețuirea ei, văzută din perspectiva lui. Sau poate că nu — poate că versurile reflectă ce îi spunea ea, ce îi povestea, ce simțea. Nu știm. Nu au vorbit vreodată public despre procesul de creație din spatele piesei.

O piesă pentru fiecare om care a supraviețuit ceva

Nu e nevoie să fii fan ABBA ca să înțelegi „I’m Still Alive”. Nu e nevoie să cunoști detaliile divorțului Agnetha-Björn sau istoria turneului din 1979. E suficient să fi trecut tu însuți prin ceva greu — printr-o despărțire, o pierdere sau pur și simplu o perioadă grea. Și să fi ajuns la un moment în care să-ți dai seama că ești încă în viață. Că durerea s-a mai atenuat. Că mintea a început să se trezească.

Agnetha n-a spus niciodată că piesa e autobiografică. Dar nici n-a spus că nu e. Și asta, cumva, e mai mult decât orice explicație. Există un motiv pentru care unele cântece rămân cu tine mult după ce le-ai ascultat: nu pentru că sunt perfecte, ci pentru că sunt adevărate. „I’m Still Alive” e adevărată. Poate că asta e tot ce contează.